Proaspăt și vibrant, cu o nuanță de verde aprins, versatilitatea sa a transformat sovârful într-o plantă cunoscută în întreaga lume - și merge excelent cu o gamă largă de mâncăruri. Există șase tipuri ale acestui membru din familia mentei, dar și mai multe soiuri în afară de acestea, și toate se dezvoltă foarte bine în zonele cu climă mai caldă. Componenta cheie este carvacrolul, parte a uleiului esențial responsabil pentru gustul uşor medicinal al plantei.

Profilul de aromă

Cunoscut pentru aroma sa naturală, sovârful este recunoscut pe scară largă prin mirosul său dulce specific ca fiind inima bucătăriei italiene. Uleiurile esenţiale preţioase conferă o aromă puternică, piperată și florală, dar ele sunt foarte delicate, așa că atunci când gătiți, asigurați-vă că nu adăugați sovârful decât aproape de sfârșit, pentru a garanta un impact maxim – dacă îl adăugați mai devreme, s-ar putea arde, având ca rezultat o pierdere în intensitate.

Pentru a păstra cât mai multe uleiuri esenţiale în sovârful pe care îl oferim, cumpărăm doar de la producători mediteraneeni și apoi culegem și uscăm cu grijă fiecare recoltă în aceeași zi, pentru a ne asigura că sovârful nostru își păstrează cât mai mult din aroma inconfundabilă și culoarea proaspătă și verde.

Merge foarte bine cu...

Sovârful se găsește cel mai frecvent în bucătăria mediteraneană și merge foarte bine cu pizza și pastele. Pentru un sos gustos cu verdețuri, care merge bine cu carne de pui sau carne de porc, se amestecă cu smântână, vin alb, sucul rămas de la prepararea cărnii și ceapă tocată. Turnați puțin ulei de măsline, suc de lămâie, sare și sovârf peste carnea de pui sau de miel înainte de a o prepara, pentru o mâncare delicioasă, plină de aromă. Înviorați legumele fripte cu un vârf sau două de sovârf sau adăugați-l împreună cu usturoiul și veţi avea o combinație dumnezeiască.

Acest tip de verdeaţă este folosit din plin în mâncărurile mexicane, deoarece gustul său răcoritor poate tempera chiar și cele mai iuţi dintre mâncăruri. Un ingredient cheie pentru chilli, merge, de asemenea, foarte bine cu tacos sau presărat peste chorizo sau inclus în burritos. Merge în special asociat cu mirodenii de încălzire, cum ar fi scorțișoara și chimionul. Un sfat excelent este acela de a rehidrata oregano-ul cu puțină apă sau ulei înainte de a-l folosi - acest truc simplu va înviora această verdeață, asigurând-i aroma maximă.

Istoria sa

Deși este asociat în mare măsură cu bucătăria italiană, cuvântul „oregano” este de fapt derivat din greaca antică, ceea ce face mai probabil faptul să fi fost descoperit acolo, și nu dincolo de Marea Ionică. Legenda spune că planta a fost creată de Afrodita, zeița greacă a iubirii, și a devenit atât de venerată încât cuplurile proaspăt căsătorite erau încoronate cu coronițe de oregano pentru a fi binecuvântate cu fericire.

După ce a fost evaluat pentru proprietățile sale vindecătoare, cucerirea romană a Greciei l-a adus în bucătărie și a devenit curând un aliat în preparatele din carne și pește - și chiar pentru vin.

Deși a rămas cunoscut în întreaga Europă de-a lungul secolelor, oregano-ul era relativ necunoscut în America până în al Doilea Eăzboi Mondial, când soldații care lucrau în străinătate l-au făcut din nou cunoscut acasă. Astăzi, oregano-ul este utilizat la scară foarte largă drept condiment delicios pentru pizza.

Știați că...?

- Cuvântul oregano provine din cuvintele grecești „oros” (munte) și „ganos” (bucurie), care se traduce liber prin „bucuria muntelui”

- Grecii antici adesea permiteau vacilor să pască pe câmpiile de oregano, crezând că acest lucru ar avea ca rezultat o carne mai gustoasă

- Arbustul de sovârf poate crește până la 80 cm înălțime (31,5 in)